Iubirea față de oameni

Există câteva lucruri în viața asta care chiar contează. Azi o să vorbesc despre unul dintre ele. Iubirea față de oameni. Este cel mai frumos și mai plin de încărcătură sentiment de pe pământ.

Pe parcursul anilor am întâlnit persoane care și-au lăsat amprenta pe sufletul meu. Am descoperit ușor ușor frumosul din lume.  Am ținut și i-am iubit poate pe cei mai minunați oameni din univers, pe un Părinte Iustin, pe un Părinte Proclu,  pe un Părinte Teofil, oameni de o valoare inexplicabilă. Aveau o dragoste imensă cum astăzi poate nu o să mai găsești. De la fiecare am învățat și am descoperit câte ceva. Părintele Teofil m-a învățat să lupt până ce ajung învingătoare acolo unde mi-am propus. De la dragul nostru Părinte Iustin am învățat să zâmbesc și să caut frumosul în oameni, iar de la iubitul și mult îndrăgitul Părinte Proclu, am rămas cu acea iubire care o să dureze veșnic, prin dragostea sa am descoperit iubirea care era ascunsă în sufletul unui om asemenea lui, de care eu habar nu aveam că este atât de aproape.

Odată cu plecare lor din această lume am crezut că frumosul și iubirea s-a dus! Credeam că nu mai există undeva pe această planetă oameni ca ei. Nu am mai găsit acel har pe care-l aveau dar am găsit, pot spune, o iubire de zece ori mai puternică. Ceea ce nu speram și nu credeam că e posibil.

 

Avem lângă noi oameni pe care nu-i cunoaștem, suflete necercetate în care zace acel izvor al dragostei. Trecem nepăsători pe lângă ei și nu ne dăm seama că în adâncul lor se poate ascunde cea mai frumoasă și sinceră iubire. Toată viața mi-am dorit să cunosc un om după sufletul meu. Un om sensibil și blând, calm și bun. Un om care sa fie acolo când am nevoie și invers, un om cald și sincer. Ca să-l găsesc trebuia doar să mă opresc și să ascult acea bătaie a inimii care spunea „Eu mă număr printre acei oameni care au o inimă aparte, așa ca a ta”.  Din păcate până ce să realizez acest lucru m-am alinat cu ambalajul anumitor persoane, cu ceea ce vedeam la exterior. Când am ajuns să descopăr inima acelui om, am descoperit pot spune, biletul spre veșnicie!

Nu vă lăsați înșelați de ceea ce se vede la exterior, iubirea nu se descoperă pe chipul unui om ci în sufletul lui. Fiți medicament pentru inima cuiva sau căutați leacul potrivit sufletului vostru, după cum spunea Părintele Proclu. Creșteți frumos alături de oamenii care vă iubesc, iubiți sincer și loial, din adâncul sufletului vostru pentru veșnicie.

P.S. Eu consider că pe cât de mult iubești, pe atât de bogat sufletește, frumos, liber și puternic ești. Atunci când iubești, sufletul tău este ca un diamant care se șlefuiește.