Te iubesc, pentru mine nu vei muri niciodată…

       „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”

Iubirea e greu de definit. Sfântul Apostol Pavel prezintă însușirile iubirii, dar nu ne spune ce este ea, pentru că iubirea este atribut divin insuflat omului, este trăirea pură și tainică, așa cum este viața și cum este credința. Este cea mai înaltă formă de sacrificiu, este garanția vieții, cel mai profund sentiment uman, cea mai mare virtute, cea mai adâncă Taină, cea din care izvorăște compasiunea, ajutorul, prietenia adevărată, cea care apropie și unește, cea care adună și ține oamenii în familii și din familii face alți oameni.

Iubirea este cea care ne-a adus din neființă la ființă, cea care ne înalță de pe pământ la cer, din moarte la viață, din viață la eternitate. E inima deschisă către lume, e binefăcătorul fără nume, e brațul întins spre ajutor, e scutul protector. E cea care oferă fără a pretinde, e mâna care mângâie, care-ți șterge lacrima, e forța care se opune nedreptății, răutății și minciunii. Albert Einstein a vorbit despre tainele și forțele Universului și, totuși, n-a avut e tăria să spună lumii că iubirea și forța cea mai mare din lume sunt Bunul Dumnezeu.

Iubirea reprezintă o reciprocitate de sentimente, pe care nimeni și nimic nu o pot afecta. Ea nu trăiește decât atâta vreme cât se crede veșnică, iar cei ce sunt îndrăgostiți cu adevărat cred că dragostea lor e vie și dincolo de mormânt. Nu are căutare veșnică decât ceea ce este veșnic, frumos și adevărat, adică dragostea. Ea este un templu al tuturor, un lăcaș care așteaptă un abur de dorință, este un drum pavat spre eternitate, un drum care presupune compromisuri ce, uneori, depășesc puterea noastră de înțelegere. Atunci când iubești pe cineva ai ochi doar pentru acea persoană, nu te mai interesează nimic altceva.

Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Tinerii se grăbesc să își trăiască viața, să acumuleze cât mai multă experiență, cât mai curând…Vedem din ce în ce mai mulți tineri, care cad pradă ispitei, apoi, când intră în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele lor frumoase au un trup stricat și necurat Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie…

Tinerii din ziua de astăzi se conduc după ideea că nu pot trăi fără el/ea, ei cred că dacă se distrug pe ei însăși, asta ar fi vreo dovadă de iubire. NU! Este o dovadă de nesiguranță și de imaturitate. Poți iubi și să fii liber. Poți iubi și să nu te umilești. De fapt, Hristos este singurul care a iubit atât de mult, încât și-a dat viața pentru oameni, însă în niciun moment în Scriptură nu aflăm că Hristos ar fi dependent de cineva, că s-ar fi umilit din cauza iubirii pentru oameni. Nu, El pur și simplu ne-a iubit.

Adolescenții văd iubirea ca pe o explozie, care lasă în urma ei artificii sau doar un dezastru. Ei nu înțeleg ideea de a merge pe drumul vieții cu aceeași iubire în suflet, ei văd dragostea ca pe un lucru spectaculos și incitant sau, dimpotrivă, distrugător, în loc să o vadă ca pe ceva dătător de speranță, de încredere, de mângâiere.

Fericitul Augustin afirmă că a spune cuiva te iubesc înseamnă, de fapt, a spune: tu pentru mine nu vei muri niciodată. Cred că este printre cele mai frumoase reflecții despre iubire, pentru că afirmă clar că iubirea înseamnă viață. Pentru a rosti adevărata și frumoasa declarație Te iubesc! trebuie să iubești sincer și curat. Atunci când cineva te va iubi cu adevărat, îți va iubi sufletul, și tu îl vei iubi pe al lui. Nu vei mai avea nevoie de nimic, pentru că, atunci vei simți că legătura dintre voi este sfântă și, în timp, va descoperi, fiecare, comori în inima celuilalt. cuplu2

,

Părintele din vârf de deal

Proclu Nicau.jpg1. Un bătrânel frumos și blând

Ascuns într-o chilie,

Pe deal la margine de sat

Ne aștepta zâmbind în prag.

2. Și am urcat încet spre el

Iar drumul nu era chiar greu,

Și ne-a poftit la el zicând

Că Domnul este foarte blând.

3. Ne-am așezat încet pe bancă

Iar omul cel aveam în față

A început să povestească

Și pe Hristos să îl slăvească.

4. Încet, încet ne-am dezghețat

Și uite așa noi am aflat

Că Domnul dacă e iubit

În dar îți dă tot ce-ai cerut.

5. Iar ochii acelui om smerit

Parcă erau un răsărit,

Albaștrii, limpezi și curați

Când te priveau te înmuiau.

6. Și te simțea că tu ești tris

Și îți spunea mereu zâmbind

Că Hristos Domnul, El nu vrea

Tristețea să ne i-a cu ea.

7.Cu vorbe cald am plecat,

Părintele ieșind în prag

Ne-a binecuvântat zâmbind

Și am plecat, ușor mergând.

8. Dar m-am întors la el fugind

În brațe ca să îl cuprind

Părintele n-a ezitat

Și-n brațe strâns el m-a luat

Și-atunci părintele mi-a zis

“Măicuța Domnului ne vrea

Pe toți acolo lângă ea.”

9. Dar eu atunci nu am știut

Că nu o să-l mai văd curând

Mai rămâneam încă un ceas

Ca să îmi iau un bun rămas.

10. Dar cine-a fost acest om bun

Smerit, umil dar și bătrân?

Părintele din vârf de deal

Acesta PROCLU se numea.

Gina-Mădălina Țapu(29.01.2017)

Vom păstra mereu în inimile noastre chipul blând și smerit al părintelui Proclu-dar și ferm și dârz, în ceea ce privește apărarea credinței și a Bisericii lui Hristos.  Îți mulțumim părinte preaiubit, dincolo de cuvinte, de amintiri, de emoție, de dor! Îți mulțumim pentru tot și toate!