Scrisoare către un tată

Când vei termina de citit acest articol drag cititor, poate îmi vei da dreptate, poate mă vei aprecia sau poate se va întâmpla exact cotrariul și vei fi primul care va arunca cu piatra spre mine. Problema mea va fi nu câte pietre se vor arunca ci ce voi ști eu să construiesc folosindu-le. Așa că te rog, fii liber să fii de acord sau în dezacord cu tot ceea ce voi scrie.

SĂ-ȚI TRĂIEȘTI VIAȚA FRUMOS ȘI ATENT LA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL TĂU dar mai ales la FAMILIA TA! Orice om ar trebui să învețe că iubirea nu poate dura 24 de ore pe zi și ca dragostea să poată să se instaleze zilnic în tine, trebuie sa ai un corp odihnit, hrănit și sănătos. Sunt perioade când poate îți va fi greu, pofta de mâncare îți va fi scăzută, tot ce ai vrea ar fi un pat în care să rămâi tu cu propria suferință, dar retragerea nu e o soluție. Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem: clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mai mari, dar familii mai mici. Cum vine asta!?

-Grea întrebare, nu? Păi îți spun eu…!

Având în casă doi îngeri uneori chiar dacă nu vrei îți împarți dragostea în moduri diferite crezând că nu există riscuri. Indiferent de valoarea copiilor tăi, tu, iubește-i la fel! După părerea multora copilăria este  vârsta la care nu se pricepe și nu se înțelege nimic, vă pot spune cu mâna pe inimă că nu este așa. Poate nu a ieșit băiat dar totuși este copilul tău, nu merită iubire?  Din inconștiența și nebăgarea  ta de seamă pruncul a asimilat aceste diferențe. Poate că nu ți-a spus niciodată: Tată, am impresia că o iubești mai mult pe ea decât pe mine…Copilul a crescut în acest fel acoperit de o umbră care acum la vârsta maturității a devenit o ceață deasă și cu greu ajunge la poteca principală. O să te întrebi, poate, de ce spun asta?

Când suntem mici avem nevoie de iubire ca de oxigen, această iubire maternă dar în special paternă te pregătește pentru primul zbor și anume maturitatea. Un copil care nu a primit iubire la momentul potrivit suferă toată viața din pricina acestui fapt. Poate, tu ca și părinte nu te-ai gândit la acest aspect dar copilul tău ți-a așteptat iubirea, zile, nopți, ani…se zvârcolea în pat așteptând un cuvânt spus din inimă, aștepta momentul primei îmbrățișări pe care nici acum nu a primit-o, cum vine asta, sincer pe tine nu te doare? Pe ea O DOARE și acum!

Drag părinte, bun tată, amintește-ți să-i spui copilului tău “TE IUBESC” dar să o spui din inimă, o sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să prețuiești acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine. Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le ai. Sărută-ți părinte copilul pe frunte și îmbrățișează-l cât de strâns poți, atunci o să vezi cât de bucuros o să fie.

P.S. Acest sfat ți-l oferă un copil care nu a beneficiat de iubirea paternă, nu a avut parte de acea îmbrățișare mult dorită și da, nu a auzit niciodată „TE IUBESC COPILULE!”